1 Mai - Offroad Adventure - 2010

Nu  stiu cum  v-ati distrat voi de 1 Mai, dar pentru noi a fost  incredibil.  Daca  altii au trecut prin experiente extreme, cum aveam sa  aflu de la  TV, gen  ramas fara masini in Bulgaria, manele pe plaja la  Vama Veche, ambuteiaje pe  drumul spre mare sau la intoarcerea acasa,  experienta noastra a fost de  alta natura, desi tot extrema si ea.

 

Va  vorbeste o fata, de aceea probabil ca uimirea a avut mai  multe  surse  decat in mod obisnuit, iar experienta a fost cu atat mai   incredibila  fata de cea traita de un barbat. Cu toate ca am aflat din   experienta  recenta ca si unii dintre voi pot vorbi apoi trei zile  despre  aventura  traita, cu pasiune parca din ce in ce mai mare si cu  resurse  care par  inepuizabile.

 

Eu  una nu m-am gandit vreodata ca aceasta masina poate fi  capabila  de  asemenea performante. Pentru mine ARO era acea masina pe  care  soferul  tatalui meu o conducea agale spre capitala cand provincia   trebuia sa  raporteze la centru realizarile marete ale lunii abia   incheiate, masina  cu care inevitabil ramaneau la un moment dat in drum,   fiind nevoiti sa  surubareasca la fata locului. E adevarat ca reuseau  de  fiecare data si  ajungeau intotdeauna la destinatie, desi mult mai  tarziu  decat ar fi  sperat.

 

Nu  mi-as fi inchipuit ca un ARO poate urca in tromba niste  pante  dupa  care ai fi gafait chiar daca le-ai fi strabatut cu piciorul,  nici  ca  poate cobori atat de usor, cu o grija aproape tandra la un  moment  dat,  printre niste sleauri incredibile. Sau ca a fi in dreapta  intr-o  masina  - care scartiie din toate incheieturile, te ineaca cu un  fum  gros  atunci cand accelereaza, te da cu capul de tavan daca nu te   ancorezi  bine – iti poate instala un zambet permanent pe fata, pe care   l-am  pastrat pana tarziu, spre dimineata, cand am pus capul pe perna  si  te  poate face sa scoti niste sunete pe care numai in momentele tale  de   maxim extaz stiai ca le scoti.

 

Am  avut si ghid/pilot transformat in copilot/instructor  offroad/un  om a  carui pasiune o simti aproape organic. Pe mine m-a  fascinat prin  felul  cum radia bucuria unei mari pasiuni, cum stia acele  paduri ca pe   propria curte, cum oprea masina sa adune gunoaiele lasate  in urma de   vreun turist neglijent. Care spre miezul noptii era la fel de  fresh ca   la plecare si caruia probabil ca daca i-am fi sugerat doar sa o  luam  de  la capat in zori, ar fi fost extrem de fericit.

 

Am  avut si noi bere rece, dar nu am tinut-o la gheata, ci in  varf  de  munte, am avut si fond sonor, care insa nu ne-a deranjat, ci  ne-a  facut  sa intoarcem capul cu placere, de fiecare data in alta  directie,  ca  sa-i aflam sursa. Am mai avut si o patanie unica: am ramas   inzapeziti.  In tricou si pantofi sport, incercand sa scoatem un ARO   dintr-un morman  de zapada, fara sufa, lopeti sau alte instrumente   ajutatoare.

 

S-a  facut noapte pana sa incepem coborarea, dar aproape ca m-a   bucurat  incidentul. Bine, cu mare consideratie pentru eforturile   baietilor de a  urni masina din loc. Dar a fost asa de fascinant sa   coboram pe  intuneric, sa vezi masina din fata ta cum dispare in bezna   dupa o  cotitura, ca apoi sa o regasesti la numai cativa metri   distanta...  Aproape ca am incercat un usor sentiment de regret cand   luminile  orasului au fost din ce in ce mai aproape, dar mi-am promis ca   voi  repeta experienta cat mai curand.

 

V-o recomand cu placere!

 

Monica Necula

ARO...mania

Ce faci dupa ce furi un ARO? Il furi pe-al doilea!

?Ce fac autoritatile in legatura cu asta?! Investigheaza!

 

Pe stilul – cine fura azi un ou .... este un fraier, cand tara asta are atata potential! – s-a axat probabil si protagonistul povestirii noastre. O povestire cu profund iz traditionalist, al carei talc inca ne straduim sa-l pricepem. Povestitorul nu este nici pe departe omniscient si va avertizeaza ca habar nu are cum se va incheia povestea. Din pacate, nu este singurul in aceasta situatie, iar cei care ar trebui sa aiba deja solutia ... inca investigheaza.

Dar sa incepem cu faptele in ordine cronologica, poate reusim sa gasim totusi un inteles, cat de mic. Asadar, ce fac oamenii cand au o pasiune comuna? Se organizeaza in cete, ginte, bresle etc. si isi cultiva pasiunea. Astfel s-a intamplat si cu membrii ARO CLUB ROMANIA: mai multi pasionati ai marcii s-au organizat intr-un club, propunandu-si sa salveze marca ARO de la disparitie si sa popularizeze potentialul unei masini de ale carei performante putini romani sunt constienti. Zilele trecute a venit si confirmarea: cel putin un obiectiv si l-au indeplinit. Pentru ca cel putin un roman a inteles cu adevarat potentialul marcii si s-a hotarat sa o studieze mai indeaproape. Cum?! Asta-i alta poveste: insusindu-si masini ARO care nu ii apartin. Asta daca nu cumva masinile nu dispar singure din parcari ...

Sa va spun: acum doua saptamani, masina vicepresedintelui ARO CLUB ROMANIA dispare – ca prin farmec, bineinteles – din parcarea in care obisnuia sa-si astepte docila proprietarul, drept recompensa pentru faptul ca acesta s-a dovedit inca o data atat de abil incat a reusit sa ajunga acasa inaintea altor vecini si a obtinut astfel mult ravnitul loc de parcare! Sambata aceasta, un alt ARO, al unui alt membru al clubului dispare – prin acelasi fenomen cvasi-ocult – din alta parcare.

Povestitorul nu gaseste decat o singura explicatie: parcarile sunt blestemate (aveati si voi o banuiala, nu?!) si orice ARO care stationeaza intr-un asemenea loc este sortit pieirii! V-am spus doar ca nu este vorba despre un povestitor omniscient, la ce explicatie v-ati fi asteptat?! Ei, lasati ... poate autoritatile vor gasi alta, mai plauzibila; insa ele ... ati ghicit! .... inca investigheaza!

Intre timp, romanul cel mai pasionat de marca ARO este liber sa dea curs noii sale pasiuni, sa exploreze veleitatile modelelor recent insusite si, de ce nu, sa-si adauge noi cunostinte despre alte exemplare pe care inca nu le poseda. Nu ca asta ar constitui o problema! Este necesara doar o mica greseala din partea proprietarilor, care pot fi atat de neglijenti incat sa-si lase masina intr-una din parcarile alea blestemate ... Si gata! Lucrurile intra apoi pe fagasul normal. Iar normalitatea o cunoastem atat de bine: autoritatile ... investigheaza, da!; majoritatea nu se implica; iar cand unii incearca sa faca ceva pozitiv, apar altii care au sigur cel putin o problema cu asta – ca astia cu initiative cam deranjeaza, sa-si vada de treaba lor si sa nu mai aiba idei altruiste cand practica majoritatii proclama doar propriul interes!

A ... ROmania, veti spune! Si cu asta s-a incheiat povestea!

Nu si de data asta, hotaraste povestitorul! Care, desi nu este omniscient, este totusi A-normal si A-tipic, fara a fi totusi arogant (in sensul ca refuza o normalitate total anapoda, desi este practicata de majoritatea si niste tipare de comportament care sigur pot fi depasite, cu mare efort, ce-i drept!) si ROaga autoritatile ca de data aceasta sa incerce sa faca ceva mai mult decat sa investigheze!

ARO EXPERIENCE DAYS 2010

ARO EXPERIENCE DAYS

- sau pasiunea pentru experiente memorabile -


Acesta nu este un comunicat de presa. Este mai degraba acea intamplare fascinanta pe care ai trait-o si pe care ai vrea sa o povestesti tuturor. Dar pe care, desi poate parea un cliseu, simti ca nu o poti descrie in cuvinte pe masura.
Atunci te folosesti de imagini. Constati ca tabloul incepe sa prinda un contur mai apropiat de ce ai trait. Dar nici acestea nu sunt suficiente. Si atunci intervin oamenii care au fost acolo, care au trait aceleasi experiente, pe care te poti baza ca iti vor confirma si iti vor intregi povestea. Pe care contezi ca vor fi acolo si la urmatoarea aventura.

ARO CLUB ROMANIA a implinit doi ani. Si ca orice aniversare, trebuia sarbatorita. Alai numeros, din Bucuresti, Constanta, Campulung, Mioveni, Onesti, s-a adunat vineri, 2 iulie 2010, in localitatea Leresti, din Campulung-Muscel. Cu modele precum ARO 244, 242, 243, 320, ARO Spartana, ARO 10.4, 10.1, cel mai mandru dintre toate, asa cum toti cei prezenti au fost de acord, apartinand lui Adrian Gheorghe si fiind preparat cu caroserie inaltata, roti pe 31”, de noroi, troliu si proiectoare.

20 de masini s-au aliniat la startul de sambata, ora 11.00. Intrucat numarul de participanti prevazut initial a depasit asteptarile, plecarea in traseu s-a facut dupa o ora, dupa sosirea participantilor din Campulung, posesori ai unui ARO 240, 10.1, a doua Mitsubishi L200, a unui Land Rover Defender si a unui Mercedes Clasa G. Intre timp au avut loc intalnirea cu presa locala, sedinta tehnica cu toti cei care urmau sa urce la volan si verificarea masinilor.

Destinatia: Varful Papusa, de 2.391 m, din Masivul Iezer-Papusa. Intentie neconcretizata sambata, deoarece pe traseul ales initial au intervenit dificultatile. O panta abrupta si plina de noroi facea urcarea dificila chiar si celor mai experimentati, si cum nu toti participantii ar fi putut trece acest obstacol, s-a luat decizia de a se schimba traseul. Deoarece stim ca este important sa iti stabilesti un obiectiv, dar pentru noi este si mai important drumul parcurs pentru a-l indeplini si experientele traite impreuna.

Astfel, in jurul orei 16.00 se face popasul la o stana, pentru a organiza gratarul din program. Moment propice pentru invitatii din presa de a participa la teste cu ARO, avandu-l drept copilot pe Adrian Herisanu, fost pilot offroad in echipa fabricii ARO, pe vremea cand aceasta inca exista:
Este o mare bucurie pentru mine sa fiu alaturi de oameni cu care impartasesc aceeasi pasiune, sa-i pot ajuta pe membrii mai tineri ai Clubului sa capete experienta si sa guste din adrenalina oferita de offroad. Orice iesire de acest gen reprezinta un pas inainte pentru ARO CLUB ROMANIA si creeaza legaturi din ce in ce mai stranse intre membrii sai. – Adrian Herisanu

 

Citeşte mai departe: ARO EXPERIENCE DAYS 2010

Avancronica la o vara fierbinte - AED 2011

Pentru membrii si simpatizantii ARO CLUB ROMÂNIA, sezonul de vara a început oficial în perioada 29 aprilie – 1 mai, odata cu cea de-a patra întâlnire anuala, desfasurata în Leresti – Arges, lânga Câmpulung Muscel. 

 

Gândita cu doua iesiri în traseu, sâmbata toata ziua si duminica jumatate de zi, întâlnirea a depasit la toate capitolele asteptarile participantilor. Unii au dorit sa plece mai devreme si sa ajunga mai târziu – asa s-a întâmplat; altii au vrut trasee mai lungi si mai frumoase – bineînteles ca s-a rezolvat; multa adrenalina – a fost numit un responsabil special pentru acest capitol. Chiar si cei care nu erau siguri ca vin cu frâne au rezolvat problema în timp util!

Asadar, plecare în traseu sâmbata, orele 10.00, cu intentia de a parcurge 80 km, traseu modificabil în functie de vreme sau probleme tehnice. Protagonistii – 13 masini - ARO 10.4, Spartana, 244, 320, 324, Mercedes G, Lada Niva, Suzuki Samurai. Urcari accentuate, planetare rupte, anvelope taiate, pastravarie, poze, filmari, coborâri la lumina proiectoarelor – au fost imaginile rememorate de fiecare, târziu, în noapte, la întoarcerea dupa 12 ore de condus pe teren accidentat.

Duminica, alti 45 km parcursi, excelent traseu tehnic, ceva noroi, coborâri prin curs de apa, ravene si o maaare placere – de a experimenta împreuna posibilitatile masinilor, abilitatile pilotilor, entuziasmul copilotilor, de a redescoperi natura dupa o iarna mult prea lunga, de a redefini distractia.

Concluziile personale ale participantilor? Nu e indicat sa te misti în timp ce filmezi, sotia pe post de copilot nu e deloc o postura neplacuta, gratarul capata veleitati nebanuite atunci când e pregatit de un maestru. Si una comuna, care s-a impus de la sine: evolutie fata de editiile precedente; referitor la pregatirea participantilor, la starea tehnica a masinilor, la dificultatea traseelor. 

 

P.S. Marturisirea autorului: la început v-am spus cum întâlnirea a depasit asteptarile participantilor. Ei bine, nu a fost o remarca întru totul sincera. A ramas totusi un regret: „era frumos daca era vreo saptamâna...”. Organizatorii vor tine cont de acest aspect si promit membrilor si simpatizantilor ARO CLUB ROMÂNIA o vara fierbinte! 

 

pr[at]aro4x4.net