Corporatista

[tarzy]

> Un nou personaj isi face aparitia tot mai des in peisajul Bucurestean.
>
> Le vezi peste tot, pe strada, la metrou, la stop, imbracate aproape la
> fel, vorbind agitat la telefon sau ascultand Buddha Bar la Mp-3 Playerul
> din dotare si toate avand un singur gand: afirmare cu orice pret. Ele
> sunt Corporatistele Piti.
>
> Daca de corporatistul el stiam de ceva vreme Corporatista Pitzi a aparut
> relativ recent, o data cu capitalizarea silita a Romaniei si
> liberalizarea posibilitatilor de angajare.
>
> Are intre 20-si 30 de ani, dar s-au raportat si cazuri in care
> specimenele depasesc acest prag (corporatistele tomnatice) si trebuie sa
> fie musai studenta sau absolventa de ASE. Se accepta si
> Romano-Americana, Finante banci, dar cu multa indulgenta deoarece
> aceasta categorie este intai pitzi si dupa aceea corporatista.
>
> Daca poarta ochelari atunci cu siguranta trebuie sa-si puna lentile, ca
> sa dea bine, daca nu are probleme oculare atunci musai trebuie sa poarte
> ochelari cu lentile "antireflexie" ca sa para serioasa. Sta intr-un
> apartament inchiriat mai rar cu parintii deoarece vrea sa fie
> "independenta". De fapt cele mai multe pitzi sunt in cautarea unui
> corporatist get beget care sa le intretina.
>
> Tot un musai fact este si locul de munca, nu incape indoiala ca o
> multinationala. Sau o banca. Cel mai sigur o banca multinationala.
>
> Corporatistele pitzi amarate lucreaza in asigurari. Toate corporatistele
> pitzi declara ca au cunostinte nemaintalnite inca de pe bancile scolii
> drept pentru care cer din prima 1000 de euroi. Dupa inevitabilul
> training sau internship devin frigide sau incep sa planga si pleaca.
>
> Cele care pleaca se intorc in Slobozia si devin vanzatoare, sau se apuca
> sa lucreze in domeniula sigurarilor. Cele care raman lucreaza la
> Marketing, PR, HR, SD si uneori in lipsa de altceva la Contabilitate.
> Desi nu recunosc cele mai multe fac si BJ.
>
> La servici asculta David Bisbal cu boxele date la maxim iar pe mess sunt
> fie Busy, fie Out of office. Musai au wallpaper cu Catzelus, Pisciutza,
> flori sau mesaje feministe extreme : "Primavara asta esti minunata, fi
> mai buna". In pauze citesc Unica, Felicia, Ciao, Cancan, Bolero, Joy,
> Casa mea. Acasa ajung dupa 8 din cauza ca nu sunt in stare sa-si
> organizeze eficient timpul si cel mai des 6 din 10 ore le petrec "la o
> tzigare", evident familia este la curent cu tratamentul "inuman" pe care
> il practica angajatorul.
>
> Spre deosebire de generatiile anterioare de mame eroine, corporatistele
> pitzi nu se lasa cu una cu doua, sunt gata sa sacrifice orice pentru a
> avansa in cariera si pentru a face pe plac sefului, drept urmare mananca
> 3 iaurturi pe saptamana. Cu saratele. De post.
>
> Uniforma obligatorie include taioare, geanta imitatie LV si bluze albe.
> Trebuie sa existe decolteu pentru ca altfel totul este pierdut.
> Corporatistele casual isi afiseaza balerinii si egarii fiind dependente
> de hainele maro si de gloss. Telefonul trebuie sa fie musai de fite si
> musai trebuie sa aibe sute de mii de numere de corporatisti agatati dar
> parasiti la iesirile cu fetele din fiecare saptamana.
>
> Primavara si toamna se intrevede Cuba sau Bamboo, in timp ce o vara fara
> grecia sau bulgaria este o vara ratata. Visele includ Palma de Majorca.
> Pentru ca sunt sufletul oricarei corporatii corporatistele de meserie au
> in sange gena petrecerilor office insa ofteaza pe ascuns uitandu-se cu
> jind la betiile pe care le trag baietii de la IT.
>
> Corporatistele foarte tinere au si inclinatii delcarate emo dar de fapt
> o rup pe electro-dance. Nu stramba din nas nici cand trece cate un taxi
> cu manele. Insa aparentele sunt totul.
>
> Orice corporatista piti trebuie sa mearga cel putin o data pe saptamana
> la sala sau la solar. Sau la amandoua. Nu de alta dar altfel flacaul de
> la vanzari, fissu shefului,ala cu passat nici nu o sa se uite la ele si
> o sa ramana tot cu aia 3 pe cap. Ala de la IT, Masterandul si Barmanul
> din Gossip.
>
> In ciuda tuturor aparentelor Corporatistele Piti nu sunt slabe de inger
> devenind chiar feroce cu alte corporatiste piti care le calca pe coada.
>
> Ciclul de viata al unei corporatiste piti se opreste in jurul varstei de
> 30 de ani, fie prin gasirea de sponsor batran, fie prin avansarea pana
> in cea mai inalta treapta a ierarhiei dar de cele mai multe ori din
> nefericire, prin clacaj.

[George]

suuuuper tare... maine il dau pe mail in toata firma. la gajici,bineinteles! 

[George]

in acelasi trend... PITZIPOANCA!

Definitia pitipoancei : tanara bucata feminina, ce intruneste cel putin 3 dintre urmatoarele aspecte fizice: imbracaminte provocatoare ce proeminenteaza calitati fizice, eventual sumara, tocuri, aspect ingrijit: coafat, manichiura, fard, mireasam imbietoare; fizic intregit de zambete largi pentru diversi masculi cu potential, flegmatism fata de restul muritorilor si o bine-dezvoltata tehnica de flirt adaptata tuturor situatilor.

Iata un comentariu excelent  al Leliei Munteanu :

„Fată, auzi, fată, asta vrea să scrie de noi, fată. Păi, nu să uită la ea, fată, ce muian de buleandră are! E varză, fată! Uită-te şi tu, aia-i poză s-o dai la ziar, fată? Jarteaua asta penală, fată, n-a văzut un salon de spa nici pe dinafară. E individioasă la maxim, fată!"

Mă risc, totuşi, şi-i dau drumu: lumea piţipoancelor e un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe Hi5. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. (Antonimul e „ştearsă"). Spune-i unei piţipoace că e ştearsă; mai bine o înjuri de mamă! Trage nădejdea s-o remarce vreunul şi s-o mute de pe net în pagina 5 sau la meteo.
Sufletu ei siliconat balansează între iubiri şi despărţiri, şoping şi club. Pentru Piţipoancă, soarele nu răsare decât la solar. Existenţa ei e un continuu bal de la care trebuie să plece pân' la coadă de braţul cuiva. (D-aia-şi dă cu smac, d-aia-şi trage ţoale de seară şi când o trimite mă-sa după pâine la colţ).
Pe ce se clădeşte relaţia strânsă dintre Piţipoancă şi Cocalarul Bazat? Pe potriveală. Piţipoanca trebuie asortată la maşină. Tunată şi asortată. (Găseşti în Bamboo oricând un Cocalar Original, proaspăt distrus de viaţă, să-ţi povestească, la o pastilă, cum e: o iei pă perversă, îi pui de toate, o upgradezi de la caroserie la faruri şi e de-ajuns să-ntorci capu, să nu fii pe fază, că ţi-o şi păleşte altu. Dac-o părăseşti tu, se atacă. Bagă mesaje. Când ajunge să ţi-l dea pe ăla cu: „nu voi uita niciodat cliple de vis pe cre leam petrecut impreuna zi shi nopate plang. teai schimbat mai rău ca vremea" – e chitită să se întoarcă: păzeşte portofelu, ascunde cardurile! Mai bine i-o bagi finuţ pe-aia cu „beau k sa te uit. ai fost speciala". Câştigi timp).
Sunt două tipuri de Piţipoance: aia care suspină să-şi împlinească visul, între inimioare de pluş, şi aia care şi l-a împlinit şi suspină, bântuind oaierless de la etaj la parter, din piscină în jacuzzi, la trei dimineaţa, crizată că Cocalaru (plecat să tragă de fiare) şi-a închis mobilu. De la una la alta e o prăpastie ca de la Zizin la Perier cu lămâie. De Piţipoanca Ajunsă te freci în aeroport, e trasă-n deux-pieces, are firma ei unde manechinuieşte nişte periculoase mici şi, doar când deschide gura („Fată, mă duc, fată, la Roma să semenez contractu cu impresaru..."), abia atunci pricepi de unde vine şi cum se leagă. Hai, pa. Să ai succesuri.
Aspirante sau Ajunse, Piţipoancele au, în spatele tupeului, un extravilan de sfială şi-o nevoie de tandreţe pe care le poţi pricepe doar citindu-le printre rânduri povestea scrisă cu ruj pe oglinzile closetelor de club.

[Misi din Cluj]

Apropo de PITZIPOANCA!
Iata una de care se spune ca "e tare la limba"
Oare linge si embleme de Aro? Sau numai de Mertan?

[Misi din Cluj]

Daca nu se ocupa, atunci exista urmatoarea solutie...

[George]

Directorul. A fost ales pe baza unui criteriu sanatos. Ca nu are experienta în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toata lumea îl uraste, pentru ca nu stie sa se comporte cu oamenii. Angajeaza oameni la fel de nepriceputi ca el. Cumpara un server de 200 milioane, dar se zgârceste sa plateasca 50€ pentru cineva care sa îl puna pe picioare. ÃŽsi cumpara o masina mare si o zgârie în parcarea firmei, parcare trasata tot de el pe principiul "lasa ba ca avem loc". ÃŽsi ia rolul foarte în serios, modifica bugetele departamentelor si muta oamenii de colo. ÃŽsi cumpara computer ultra-perfomant si refuza cererile de achizitii pentru harduri, tastatusi si mausi pentru computerele angajatilor. Prefera sa plateasca 300€ rata la masina angajatului + benzina decât sa îi mareasca salariul cu 100 de lei. Dupa doi ani, când a învatat businessul bine, concediaza angajatii care au fost martori la chifelele sale si angajeaza juniori usor impresionabili. Considera ca e de datoria lui sa aiba o amanta, indiferent daca sotia e urâta sau frumoasa. 
Echipa de vânzari. Se cred cei mai mari si mai tari din firma si la orice raspund cu "daca nu aducem noi comenzi, firma moare". Cel putin jumatate din ei se vad mai inteligenti decât directorul si ar vrea sa îi ia locul, dar nu au curajul necesar sa îl conteste pe fata, asa ca se multumesc sa îl sape pe la berile cu colegii de suferinta. De multe ori nu stiu ce vând, încurca comenzile, trimit specificatiile aiurea si apoi dau vina pe helperi ca lucreaza prost si ca ei nu pot face vânzari în conditiile astea. Considera ca e de datoria lor sa plece din firma cu toate informatiile posibile, pentru ca, si aici citez, "sunt clientii mei". 
Contabilele. Sunt niste doamne nefutute de ani de zile. Si asta înseamna ca orice problema ai avea, ele sunt ocupate. La ce îti trebuie adeverinta? Ete na, trebuia sa vii sa ma deranjezi. Tu nu stii ca am treaba? Chiar daca au predat bilantul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de munca, pentru ca solitaire nu se joaca singur. Odata trecute de 40, ori sunt foarte blazate si nervoase, ori se distreaza de rup barurile. 
Fetele de la Marketing/PR. Au facut cel putin o facultate si au vise mari. Declara în orice împrejurare, chiar si neîntrebate, ca anii '50 au fost cei mai grozavi dpdv al publicitatii si îsi doresc sa lucreze într-o agentie de advertising, unde sa mute muntii cu ideile lor, de obicei crete. Fac front comun cu pizdutele de la vânzari si se plâng în grup când ies seara în oras pe diverse teme. ÃŽsi sincronizeaza ciclul si au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le baga în seama, pentru ca e plictisit de sclifoselile lor. Vacante în strainatate si poza cu manelistul în background pe calculator si telefon, obligatoriu! 
IT-ul. Orice ar face, trebuie sa îti dea de înteles ca esti cel mai  prost din firma. De aceea el are parola de administrator, pentru ca tu esti un netrebnic care nu stie nimic si nu merita sa se afle în prezenta lui. Când nu rupe banda firmei cu pornache, joaca un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks ca este muncit ca un sclav. Abia asteapta sa îl întrebe directorul ce poate face sa opreasca scurgerea de informatii din firma ca sa poata instala radmin si sa se distreze. 
Magazionerul. Este foarte plictisit si enervat de fiecare data când ai treaba cu el. Daca îndraznesti sa îi sugerezi sa se grabeasca, îti rabufneste în nas ca el e sef peste magazie si îti da ce vrea si daca are el chef. Tremura în fata directorilor si se da cocos în fata soferilor si a femeii de serviciu. 
Soferii. Ei urasc pe toata lumea, în mod egal si din principiu. Scopul lor în viata e sa îsi ia telefoane si sa se plânga ca trebuie sa munceasca în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de facut si serviciul îi cam încurca. Cel putin unul viseaza sa ajunga la vânzari sau sa conduca firma, pentru ca el stie ce e în neregula, si le împartaseste asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina si pe masina firmei. Asteapta ca fata de la vânzari pe care o plimba atâta prin oras sa îl invite la ea într-o seara, pentru ca, nu-i asa, o serveste mereu si îsi rupe din timpul lui important pentru ea. 
Femeia de serviciu. Ea e suparata ca trebuie sa faca curat si cafele. Nu întelege de ce trebuie tocmai ea sa dea cu matura sau cu mopul sau de ce trebuie ea sa stie când nu mai e hârtie la baie. Le uraste pe curvele de la vânzari si de la marketing, dar se da bine pe lânga ele pentru ca are o fata care are nevoie de serviciu. 
Secretara. Scopul ei în viata e sa se aboneze cu mailul office@firma la siteurile de bancuri si de porcarele. Nu stie niciodata nimic. Nu are chef sa se duca la director în birou, nu are chef sa îi faca legatura cu furnizorul X. Viseaza sa ajunga la vânzari sau la marketing, pe care le considera joburi mai usoare decât ceea ce face ea, si când ajunge se poarta mizerabil cu secretara. 
Helparii. Astia sunt urâti de toata lumea si toate se sparg în capul lor. Jumatate nu au chef de munca, restul o fac in dorul lelii, de teama sa nu fie concediati, pentru ca au rate si copii. Urasc soferii pentru ca stau toata ziua în masina în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vânzari, pentru ca stau toata ziua pe scaun si au salariu mai mare, pe director ca nu angajeaza mai multi oameni, ca sa poata dormi si ei la serviciu câteva ore. Nu pleaca din firma decât dati afara si le e lene sa gâdeasca un pic.