IMS 53

Zimbrul Carpatilor - "cine n-are batrani,sa-si cumpere"

Moderators: Werner, mariusjaz

Post Reply
User avatar
Elijah
Membru Devotat
Membru Devotat
Posts: 342
Joined: 21 Feb 2008, 10:50
Location: Cluj

IMS 53

Post by Elijah » 10 Apr 2008, 23:47

S-a mai discutat despre cum a inceput fabricatia M-ului in Romania si despre faptul ca la inceput au fost fabricate motociclete. Cautand pe net si pe un alt forum, de motociclete, care ma pasioneaza, am gasit niste pasaje dintr-o carte. Le lipesc si eu aici sa-mi aduc modestul aport la "baza de date";

Aceasta este povestea primei motociclete romîneşti, I.M.S.-53, fabricată în doar zece exemplare. (sursa „O maşină străbate lumea”, de Ion Chingaru şi Cornleiu Filip, Ed. Sport Trurism (dec. 1987)).

Drumul spre automobil l-am pornit cu... motocicleta, obişnuiesc să spună oamenii mai > ai întreprinedrii, adică aceia care au şi fabricat-o. Oricine doreşte poate s-o admire. Se află expusă la loc de cinste în noua expoziţie din pavilionul central, în care este reconstituită prin exponate, panouri, fotografii şi grafice evoluţia unităţii.
Dar să ne întoarcem în timp, la începutul aniilor cinezeci. Oamenii îşi amintesc iar documentele vremii confirmă spusele lor. Spre exemplu, în anul 1951, Întreprinderea Metalurgică de Stat, Cîmpulung, cu se numea pe atunci, oamenii îi spuneau simplu I.M.S., număra 560 de angajaţi.
Continua să persiste aceiaşi cronică lipsă de cadre tehnice, existând abia şaptezici şi opt de tehnici şi maiştrii şi numai trei ingineri. Dar, aşa cum se sublinia prin şedinţe, la diferite întruniri şi analize, >, adică, în acel an toamna, s-au numărat cei şaptezeci şi nouă de >, absolvenţi ai primei şcoli profesionale ce funcţiona pe lîngă întreprindere. Dacă numărul şi calificarea personalului era în continuă creştere, nu acelaşi lucru se putea sune şi despre halele de prodcucţie, despre dotarea tehnică.Spaţiul de fabricaţie a devenit tot mai îngust, deşi se mai amenajase o baracă, intrată în patiomoniul fabricii odată cu Naţionalizarea în 1948.
Altele erau însă atinci preocupîrile arzătoare ale oamenlior. Li se oferea o nouă şsnsă de afrimare. După izbînda cu ringurile şi flazerele, poate o compensaţie pentru transferarea produselor amintite la Cluj, muncitorilor li s-a pus din nou la încercarea ambiţia şi potenţialele creatoare: să realizeze primele motocilcte româneşti! Era o provocare pe măsura entuziasmului. Unul dintre venetici, din cei nouăsprezece >, veniţi în 1944 de la Braşov şi rămaşi, Octavian Waschievici, cel zis Roşcovanul, a urcat repede trepetele afirmării devenind şeful proiectării. Şi de acolo începea tot greul. Porneau, cum se spune cu mîinile goale. Nu tu documentaţie pusă la punct, nici tu pregătire tehonoligică, nici atîtea şi atîtea altele. Rememorînd, veteneranul zîmbeşte şi se întreabă dacă acum, în anii optzeci, tinerii s-ar apuca cu mijloacele lor de o asemenea treabă. Entuziasmul pe care l-au avut ei a faăcut însă să cadă toate obstacolele.
Lui Octavian Waschievici i s-a alăturat Ion Mesaroş, venit de la Reşiţa, alergător năstruşnic în cursele de motocross, cu motocilcetă meşterită de el. Alţi doi, >, Costică Constantinescu şi Victor Bălăşoiu, au făcut lungul drum pînă la Arad ca să-şi cumpere cite o motocicletă. Voiau astfel >. De fapt, în jurul poriectării şi fabricării celor zece motociclete pentru omolgare era polarizat interesul general. Mai înîi s-a desenat o motocicletă în mărime nataurală, căutîndu-se să aibă o linie cît mai simplă, dar originală, individualizînd-o faţă de celelalte existente, produse de firme străine de renume. Dar, partea cea mai grea s-a dovedit a fi pregătirea pentru fabricaţie. Erau atîţia >, cu tot atîtea păreri, iar nepotrivirile dintre schiţe, iar nepotrivirile dintre schiţe, calcule şi măsurători au porvocat un adevărat calvar, tradus în nopţi devenite zile, în sicuşii şi în dispute, în căutări, frămîntări, muncă.


User avatar
Elijah
Membru Devotat
Membru Devotat
Posts: 342
Joined: 21 Feb 2008, 10:50
Location: Cluj

Re: IMS 53

Post by Elijah » 10 Apr 2008, 23:51

Florea Leonida, alt veteran, şi el facînd parte dintre >, numit şi cititul, darâtorită psiunii sale necurmate pentru literarură, povesteşte:
>, cum nise spunea nouă, celor cu >. E derept că lucram meşteşugăreşte, piesă cu piesă, iar din cele stricate cred că am mai fi putut face vreo alte douăzeci de motociclete. Deh, aşa-i la început, mai ales cu sculele şi maşinile pe care le aveam noi pe atunci ...!... Nenorocirea era la tratamente. Acolo ne > piesele. Petre Moldoveanu nici u mai avea curajul să le bage în cuptor fără să fie asista de cinvea din conducere. Tainele şi > ne pîndeau la orice pas, la fiecare nouă încercare, chiar dacă făceam totul cu cea mai mare atenţie.
Se apropia primăvara. Avusesm o iarnă geroasă, care ne cam ţinuse pe loc, şi ne-am trezit în criză de timp. Ce era de făcut? Sala de şedinţe a fost > în loc de scaune, cu paturi şi transformată în dormitor. Dănil, zis >, acăzut odată de la >. Dormea într-un pat suprapus. Singur şi-l alesese. Mereu repeta că astfel >. Nimic de zis, era un rectificator cu mînă de aur, cel mai bun dintre toţi, dar, ca un făcut, de data asta nu-i mai ăeşeu suprafeţele la micron. De aceea, în taote şedinţele se plîngea că abrazivele nu sînt bune, dar pînă la urmă s-a văzut că alta era pricina. Materialul îi juca festa; suprafeţele nu se cimentau uniform datorită aliajului necorespunzător.
Mobilizaţi pe loc uitaserăm cum mai arată casa şi familia. Mîncam la cantină, iar scurgerea timpului o realizam numai odată cu venirea întunericlui nopţii, ce ne trimitea, frînţi de obolseală, pe paturile nosatre slăbite din încheieturi şi acoperite cu saltele de paie. Ne înveleam cu două pături împrumutate de la uniteatea militară, car nu ne plîngeam noi de asta.
Cînd apărea directroul Victor Glosaru ne cam apuca tremuratul. Plin de energie, ca un tigru flaămînd, se învîrtea printre noi, dînd dispoziţii, chetionînd, ameninţînd, după care trebuia să plece la vreo şedinţă ce-l aştepta. Dar nu numai el directroul, era cu ochii pe noi, ci şi alţii, mai mari, de la regiune şi minister. Li se spunea că treaba merge bine şi termenel vor fi respectate. Vai de binele nostru ! Numai noi ştiam cît era de încurcată. Aşa au trecut şase zile şi şase nopţi în care am lucrat cu sufletul la gură pînă cînd am văzut-o coborîtă de pe planşeta proiectanţilor în curtea fabricii. Era în joc ambiţia noastră de meseriaşi ! Păi, noi eram doar simpi strungari sau frezori? Făceam şi pe dracu, nuami să iasă ! Tebuia nu doar să reuşim descifrarea tainelor, a nepotrivirolor dintre liniile trase în tuş pe hîrtia de calc şi piesele nosatre, dar şă nimeri şi aliajele şi oţelurile reci necesare. Ce mai ! S-a lucrat cu suflet şi lacrimi ! Dacă n-ar fi fost Pisău, Mitică Georgescu, Holboşan ori Armeanu, nu mai făceam noi motocicletele, vorba aia, nici la paştele cailor ! Sau ce să mai zic de Vasile Diaconu, de Chirţă ! Ehei, prin ce am trecut atunci, dar am izbîndit. Asta a contat .... >>
Atît de fromos vorbeşte nenea Florică >, că nu te mai saturi să-l asculţi. Şi ce memori are ! Ne-a vorbit despre felul cum se asigurau cele necesare muncitorilor în acei ani grei, plini de lipsuri, în care elemente duşmănoase încercau sp producă derută, speculînd, dosind produsele etc. Au fost atunci organizate aşa numitele economate. Costică Dănilă şi Gică Berculescu s-au ocupat de înfiinţarea şi buna lor funcţionare în fabrică.
Rememorînd succesul primelor motociclete nici Ghiţă zaiţ nu-şi poate ascunde lacrimile nostalgiei. După o toamnă şi o iarnă în care au lucrat în >, primăra şi-au văzut > mergînd. Promsiunea, cuvîntul lor muncitoresc, a fost respectă. De ziua internaţională a celor care muncesc, la 1 Mai 1953, la mare defilre din Capitală, prin faţa tribunei oficiale au trecut primele zece motociclete româneşti, purtînd pe rezervor cu litere de-o şchioapă o npuă marcă: I.M.S.-53. Nea Luigi, alt veteran era şeful coloanei, iar directorul Grsoaru, aflat în tribună, îi privea cu emoţie şi mîndrie. Oamenii n-au uitat nici un amănunt. La ora 10,45 vocea crainicului de la Bucreşti lansa în eter, prin staşiile postului de radio naţional, vestea cea mare: > .
Acasă, la Cîmpulung, toată suflarea oraşului era în preajma difuzoarelor şi traăia momentul izbîndii. Iar nea Ghiţă nu uită să ne amintească ce veselie a fost, cum a fost sărbătorit evenimentul, adăugînd că, la naşterea primelor motociclete, i-au apăru primele fire de păr alb !
Oamenii trăiau în continuare euforia succesului. Calea > fusese abia deschisă de cele zece motociclete. Cîte planuri şi speranţe nu se făureau atunci, mai ales că la început se vobrea despre o producţie de mii de bucăţi ! Dar entuziasmul celor de la uzină avea să fie prea repede curmat ! Chiar în toamna aceluiaşi an ministerul de resort a decis sistarea producţiei de motociclete şi includera în planul de porducţie, a pieselor de schimb pentru automobile. Ion Zmandea, unul dintre localnci, reîntors în uzină cu diplomă de inginer, îşi aminteşte cum a primit vestea cu lacrimi în ochi şi jale în suflet. Fiind student la politehnica din Braşov, a pus şi el > la proiectarea şi realizarea motocicletelor, iar apoi, cînd au fost gata, a văzut acolo o cursă de motocros în care > lor, I.M.S-53, s-a bătut de la egal la egal cu partenere celebre: Jawa, BMW şi Simsson.
Treptat, oamenii au uitat de această > şi s-au pus din nou pe treaabă, la fel de plin de entuziasm şi de alte speranţe.

User avatar
georgenis
Membru de elita
Membru de elita
Posts: 797
Joined: 28 Mar 2007, 14:04
Contact:

Re: IMS 53

Post by georgenis » 11 Apr 2008, 18:39

Frumoasa relatarea, oamenii de atunci erau altfel, nu umblau doar dupa imbogatire rapida ca in zilele noastre.

User avatar
COSMIN D
Membru de elita
Membru de elita
Posts: 608
Joined: 27 Oct 2007, 19:32
Location: Constanta
Contact:

Re: IMS 53

Post by COSMIN D » 11 Apr 2008, 19:16

Sunt curios ce parere are dl.Dan Popescu despre acesti oameni


dragospetres
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1373
Joined: 10 Jan 2008, 21:01
Location: suceava

Re: IMS 53

Post by dragospetres » 11 Apr 2008, 21:22

o frumoasa introducere ptr. o posibila  carte despre istoria uzinei  ARO, dar cine s-o scrie!!!...si ne mai miram ca strainii scriu prapastii despre masinile romanesti.

User avatar
Elijah
Membru Devotat
Membru Devotat
Posts: 342
Joined: 21 Feb 2008, 10:50
Location: Cluj

Re: IMS 53

Post by Elijah » 12 Apr 2008, 00:36

Am gasit si o poza a motocicletei, cu greu ce-i drept, pe un forum moto. Se pare ca masinile si motocicleta de la fabrica dispar. Pacat, mare pacat ca nu se implica un muzeu national, care sa le conserve. Asa se pierde istoria.


....Si prostia asta cu operatiunea "rabla"- se duc la topit piese de mare valoare istorica, unicate se topesc sau iau calea exportului de metal. Nu contest faptul ca rable de duzina si serie mare trebuie scoase din parcari sa faca loc la cele noi. Dar, mai mare discernamant la masini de valoare.
Cred ca ar fi utila initiativa infiintarii unei comisii care sa trieze ce se topeste si ce nu, pe langa ACR (de exemplu). Sa nu se taie cu flexu' masini pe care unii pasionati ar da o avere, dar nu le mai gasesc.
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.

User avatar
Elijah
Membru Devotat
Membru Devotat
Posts: 342
Joined: 21 Feb 2008, 10:50
Location: Cluj

Re: IMS 53

Post by Elijah » 12 Apr 2008, 00:38

In spatele IMS-ului 53 se observa IMS-ul 57 "prima"

User avatar
Werner
Aro Club Romania
Aro Club Romania
Posts: 5104
Joined: 11 Dec 2006, 19:41
Location: Enzberg D
Contact:

Re: IMS 53

Post by Werner » 12 Apr 2008, 21:59

În 2003 mai era o motocicleta în "muzeul" de la ARO. Am vazut-o. Arata bine, numai esapamentul lipsea.

User avatar
Misi din Cluj
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1005
Joined: 24 Oct 2007, 10:37
Location: Cluj-Napoca

Re: IMS 53

Post by Misi din Cluj » 12 Apr 2008, 22:05

You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
Gaz 69 AM -1962; Aro 10 Mk1 - 1980

User avatar
oncioiuo
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1114
Joined: 05 Mar 2015, 18:42
Location: Sector 1, Bucuresti

Re: IMS 53

Post by oncioiuo » 07 Dec 2017, 23:02

salutare,

ambele ,,piese" sunt si acum la Campulung
au distrus scoala profesionala...........au disparut profesionistii !


Post Reply