Autovehicule cu abur

Despre masinile fabricate inainte de 1940

Moderators: Werner, mariusjaz

Post Reply
User avatar
aztec
Incepator
Incepator
Posts: 27
Joined: 11 Dec 2006, 21:03
Location: Bucuresti

Autovehicule cu abur

Post by aztec »

Printre cei multi inzestrati constructori cu inclinatii catre tehnica se numara si Ing. Dumitru Vasescu.
Nascut in Iasi in 1860, unde urmeaza cursurile scolii primare si liceul si manat de dorinta de a urma ingineria, pleaca la Paris unde se inscrie la Ecole Centrale. Aici isi intemeiaza un mic atelier, in str.Michelet, unde incearca sa traduca in fapt gandul ce-l framanta inca de cand era elev la liceul Internat din Iasi: constructia unei masini care sa se poata deplasa pe pamant sau pe calea ferata, prin propile mijloace. Fara bani si fara materiale, dupa eforturi de nebanuit, Vasescu reuseste sa realizeze in 1880 un automobil cu abur, care, dupa efectuarea probelor de circulatie, devine una dintre curiozitatile Parisului.
In revista "Automobila" nr 67 din iulie 1911, care aparea la Bucuresti, studentul N. Iliescu de la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, relevand caracteristicele si randamentul deosebit al acestui automobil, scria" Vasescu a analizat amanuntit toate elementele problemei si a construit un automobil cu abur( pe atunci singurul corespunzator cerintelor unei masini de drum)care, un moment , cel putin a reprezentat cea mai perfecta masina in acest gen"
Foarte caracteristica la acest automobil era constructia elastica a rotilor din spate, confectionate din jenti metalice cu spite de otel, de dimensiuni mai mari in comparatie cu jentile din fata. Ca anvelopa a folosit un cauciuc plin, legat de janta printr-o serie de benzi de cauciuc rasucite de mai multe ori si lucrand pein intindere; in timpul deplasarii benzile de deasupra se intindeau, iar cele de jos, aflate in contqact cu pamantul, erau libere.
Rotile din fata aveau anvelope cu dimensiuni mai mici si erau confectionate din metal, fiind prevazute, ca si rotile din spate, cu spite de otel, care le dadea o ridigitate perfecta.
In fata conductorului se afla o caldare multitubulara, avand tevile de legatura, robinetii si manometrele de presiune astfel dispuse incat sa poata fi manevrate si supravegheate cu usurinta.
Apa necesara alimentarii cazanului era introdusa intr-un rezervor situat sub scaunul conductorului, in jurul careia se gasea o camera inchisa, in care ardeau carbunii necesri incalziri apei si transformarii ei in abur. De la cazan aburul era condus in doi cilindri motori, care comandfau direct arborele rotitilor din spate. Pentru comanda intrari si iesiri aburului din cilindri, precum si pentru schimbarea sensului de mers se foloseau doua manete montate pe partea laterala a scaunului conductorului. Volanul de directie , care se manevra cu mare usurinta, se afla in partea dreapta. Interesant este felul in care constructorul a realizat parghile si atriculatile mecanismului de directie. Acestea au fost dispuse in asa fel incat centrul petei de contact cu solul sa se afle intodeauna in acelasi punct, indiferent de orientarea rotii. acest gen de constructie asigura actionarea rotilor cu usurinta si reducerea uzurii anvelopelor.
Automobilul Vasescu era prevazut cu doua sisteme de franare independente,: primul actiona pe arborele de comanda, iar celalalt direct pe bandaj. In acest fel, circulatia pe drum,urile publice era asigurata in cele mai bune conditii.
N. Iliescu a construit la randul sau un automobil triciclu folosind un cazan cu serpentina cu evaporate instantanee care functiona deci dupa principiul lui Serpollet. Acesta avea directia pe rotile din fata, folosind trapezul existent si astazi al automobilele moderne. Transmisia se facea printr-o cutie de viteze cu trei trepte, ax cardanic si diferential. Suspensia era prevazuta cu arcuri lamelare. Frana de picioe actiona pe toate rotile, iar cea de mana numai pe rotile din spate. Viteza de deplasare care era apreciabila, depasea 58 km/h. Caroseria era de tip cupeu, fiind construita pentru cinci persoane.

In 1930, inginerul Traian Vuia a brevetat un autovehicul de 2.5-4 t, propulsat cu ajutorul generatorului cu abur Vuia, care a circulat multa vreme pe strazile orasului Bruxelles. In 1946, el a echipat cu generatorul sau un sasiu Panhard. Incercarile sale au fost reusite, dar nu au depasit stadiul de prototip, intrucat exista pe atunci conceptia ca motorul cu abur nu-l va depasi niciodata pe cel cu benzina.

"Din istoria automobilului" Ing A. Brebenel/Ing D Vochin- 1975

Post Reply