Mari Romani

Tot ce va trece prin cap,inclusiv politica

Moderator: costy84

User avatar
niscu
Membru de elita
Membru de elita
Posts: 735
Joined: 20 Oct 2009, 17:14
Location: Galati-Tulcea

Re: Mari Romani

Post by niscu »

Multumesc initiatorului -George ! Nu am de unde sa iau date exacte ,asa ca ma abtin de la completari.Dar va rog sa continuati lista care e foarte lunga si se mareste pe zi ce trece.Voi aminti doar de un decapant pentru sudura si brazare,VOIANIN Tip-A",ce impiedica oxidarea materialelor de sudat.Omul e nevoit sa plece din tara .Aici nu a gasit intelegere.Dar inventia ,fie ea mica-mare, e romaneasca si se pune !!
Pasiunile ne definesc,ne apropie si ne fac sa nu imbatranim degeaba !

User avatar
George
Administrator
Administrator
Posts: 6950
Joined: 11 Dec 2006, 21:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Mari Romani

Post by George »

17 iunie = ziua in care se aniverseaza primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu un aparat proiectat de el. S-a intamplat in 1910 pe fostul aerodrom Cotroceni.
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
ARO CLUB ROMANIA
User avatar
flo
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1999
Joined: 03 Jul 2009, 00:13
Location: Bucuresti

Re: Mari Romani

Post by flo »

O veste trista.
La 06.06.2011 ne-a parasit marele inginer Matei Kiraly, cel care a plasat Romania printre tarile cu preocupari in domeniul navelor pe perna de aer, datorita realizarilor sale de la ICEPRONAV Galati.
User avatar
George
Administrator
Administrator
Posts: 6950
Joined: 11 Dec 2006, 21:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Mari Romani

Post by George »

dumnezeu sa-l odihneasca !

weekend-ul trecut am avut onoarea si placerea sa-l cunosc pe Horia Colibasanu, intr-un complex de imprejurari destul de amuzant. am fost chiar parteneri la coborare, o buna bucata de drum, in bucegi, pe jepii mari, spre busteni. atunci nu stiam cine este...dar am aflat apoi: primul roman care a escaladat K2, al doilea varf din lume, ca inaltime, si se pare cel mai de temut. "Performaţa lui pe K2 reprezintă momentan cea mai mare realizare a alpinismului romanesc şi a fost echivalată de către Agenţia Naţională pentru Sport cu un titlu de vicecampion mondial." - http://www.horiacolibasanu.ro/
actualmente are la activ 6 varfuri peste 8.000m, ultima expeditie fiind de anul acesta, cand a avut parte si de al doilea eveniment tragic: http://www.evz.ro/detalii/stiri/drama-l ... le-93.html
ARO CLUB ROMANIA

User avatar
hoaska
Membru
Membru
Posts: 110
Joined: 18 Sep 2007, 04:48
Location: Iasi
Contact:

Re: Mari Romani

Post by hoaska »

Justin Capra

VIAŢA - 25 ianuarie 2009, 18:40

Americanii, canadienii, nemţii şi italienii au vrut să-l „importe“. De fiecare dată, răspunsul lui a fost „Nu“

“Mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic“

Pe lângă aparate de zbor şi maşini, Capră a inventat şi motociclete neconvenţionale
Justin Capră, românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spaţiale, stă la Baloteşti, într-o casă austeră ca o chilie. Când l-au „vizitat“, hoţii i-au făcut pagubă doar pentru că au lăsat uşa deschisă la plecare. Era iarnă, el era plecat din localitate şi centrala a consumat gaz cât pensia lui pe o lună.

Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar belele. „În 1956 l-am propus Academiei şi bineînţeles că am produs ilaritate. «Tovarăşi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni să zboare» şi, mă rog, chestii d-astea. În ’58 l-am brevetat. Dar, în ’56, pentru că aveam intenţia să realizez un astfel de aparat şi nişte maşinuţe, am făcut prostia să merg, neştiind puterea comuniştilor, la Ambasada Americană să cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ţinut mult – două săptămâni –, dar dormeam pe ciment şi mâncam un sfert de pâine pe zi. Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie. După – am fost dat afară din Armată şi am fost trecut la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista. Până în 1962, când a venit Expoziţia Americană la Bucureşti şi şi-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenţa între al meu şi al lor era de culoare: al lor era gri şi al nostru – negru. Altminteri erau identice“.

O jucărie: curent electric din zgomot

Americanii şi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe tovarăşi să-şi reconsidere poziţia faţă de Justin Capră. L-au reabilitat oarecum, adică şi-a putut găsi un loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar şi munca de jos a fost o „sursă de inspiraţie“.

Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să transformi zgomotul în curent electric! „Am folosit un telefon Bell, o membrană cu o bobină şi un miez de fier, pusă în hala în care se făcea gălăgie şi recoltam în altă parte curent. Nu am reuşit să produc mult curent, dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai consume din reţea“. Asta este una dintre invenţiile pe care le-a considerat jucării şi nu s-a obosit să le breveteze.

„Nu se poate, da’ funcţionează“

Există însă o invenţie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit explicaţia fizică. „Am realizat odată un dispozitiv care micşora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că fiecărei acţiuni trebuie să-i corespundă o reacţiune egală şi de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roţi, n-avea interacţiune magnetică şi al naibii se mişca. Bineînţeles, consuma, nu era perpetuum mobile. Şi atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, şi m-a dus la Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie. Şi acolo a venit un hectar de mărimi – profesori, academicieni, savanţi – şi prima expresie a fost «nu se poate». La care Groza zice «Nu se poate, da’ merge. Cum dracu’ justificăm?» Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost şef de promoţie la Oxford, a studiat dispozitivul şi mi-a zis «Justine, să mă ia dracu’ dacă am înţeles. Ăsta n-ar trebui să meargă. Da’ bine că merge, c-om găsi noi justificare matematică». Nu s-a găsit nici acum“.

Circa 100 de vehicule neconvenţionale

Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un drum între Bucureşti şi Iaşi, cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Din toate acestea, doar o invenţie – automobilul fără caroserie, cu efect pelicular – şi-a găsit o oarecare aplicare.

Este vorba despre un prototip care a rămas la stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani să-l construiască. „Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează şi o propulsie şi poate face, eu ştiu, şi aer condiţionat în maşină. Este vorba de un jet de aer evacuat din faţă şi aspirat în spate, care îmbracă ocupanţii autovehiculului. Am aruncat şi apă pe el, nu se întâmplă nimic – nu plouă, nu ninge“. Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă: un cetăţean din Bacău a folosit invenţia lui Capră pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ţine, totuşi, şi apa, şi peştii!

Întrebare frecventă: „De ce nu plecaţi?“

De ce n-a plecat să se realizeze în ţări mai civilizate? „M-a întrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceauşescu. I-am zis «Eu să plec? Să plece ei (comuniştii, n.n.). Păi ce, eu am stricat atmosfera în ţara asta? Aici este o ţară formidabilă – nu se poate da faliment pentru că tot sistemul e falimentar. Şi pe urmă, dacă mă duc cu o sticlă de coniac la ITB, iau un tramvai. În Germania nu poţi să faci treaba asta, cade guvernul». După revoluţie au venit alţii să mă întrebe «De ce nu plecaţi?». Păi ce, să mănânc lebede la Viena? Şi pe urmă, mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic. Am fost invitat să rămân în Italia, America, Germania, Canada... Credeţi că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România...“

Nu există inginer adevărat fără cultură

Acum, Justin Capră are 75 de ani, dar nici vorba, nici mişcarea nu-i arată vârsta. El pune „tinereţea“ pe seama familiei. „Tata a murit la 90 de ani pentru că l-a lovit o maşină când era pe bicicletă. Bunicii, mătuşile – la 102, 107, 110... „Lucrează la al 73-lea prototip de autoturism şi şi-ar dori ca cineva să-i continue munca, să cerceteze şi să pună în aplicare efectele pe care le-a descoperit.

Nu este însă uşor să ajungi ucenicul lui Capră. „Un inginer, dacă nu are cultură, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultură, ci un simţ al sintezei. Kant zice «eu sunt propriul meu stăpân». Ei, cum dracu’ poţi să fii propriul tău stăpân într-o lume conjuncturală, înlănţuită? Şi spune că morala poate fi în afara moralei creştine, ceea ce iar este o greşeală. (...) Newton zice «Ce este gravitaţia? Eu pot să vă spun că este direct proporţională cu masa şi invers proporţională cu pătratul distanţei, e o formulă matematică exactă, dar esenţa n-o ştie nimeni». Pentru că nu există esenţe în materie. Noi, oamenii, ne deplasăm asimptotic spre cunoaştere pe care nu o s-o întâlnim pentru că curba asimptotă întâlneşte verticala cunoaşterii undeva la infinit.“

INFO PLUS

EMIGRAREA

Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile nu ne apropie de esenţe, de vreme ce adevăr egal subiectiv?

Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este diferenţial, centrifug, nu dă răspunsul la întrebări. Pretinsele sale răspunsuri nu rezolvă problema cunoaşterii. Simt un gol sprijinindu-mă pe adevărul ştiinţific oficial. Nu mai vreau clasicul în abordarea căilor de studiu. Vreau altceva! N-am întâlnit adevărul absolut, n-am întâlnit decât raportabilităţi, conjuncturi, relativitate.

Adevărul în care cred este unul singur: adevărul Divin.

Spiritul, în schimb, nu intră în crize, spiritualistul nu disecă multidimensionalitatea Divină, o ia ca postulat, ştiinţa spirituală este de aceea interferenţială, centripetă şi nu dă reacţii secundare.

Există totuşi o cale şi anume: evoluţie în plan spiritual, în plan creştin, pentru că iubirea, stima, toleranţa rezolvă toate problemele.

Să zicem că fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimţire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci când sunt obosit fizic şi când văd rezultatul muncii mele.

Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihică, sunt ăla care vede alfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat şi chiar agresat fizic, şi de ce? Pentru că merg pe alt drum, nu pe cel obişnuit. Deranjez nişte somnolenţe, nişte tipare. Lumea nu are nevoie de oameni care nu cred în definiţii, care nu cred în academii şi nici în premianţi oficiali.

Nu-mi permit să critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturală. Mai întâi că nu cunosc noţiunea de bine şi de rău. Dar nici nu îl înţeleg pe filosoful Kant atunci când afirmă că dânsul îşi este propriul lui stăpân! Cum poate un om fi stăpân pe el într-o lume înlănţuită?

Prefer înţelepciunea vârstei, observ că geneticul poate fi optimizat, cromozomii având permeabilitate spirituală.

Eu nu sunt în măsură să ofer soluţii, nu mă pricep, soluţii vă poate da natura, în măsura înţelegerii noastre. Eu nu cred în politicieni, vorbăreţi, colesterolizaţi, cu ţinută opulentă şi ostentativă.

Nu mai cred în imagini, nu cred în virtual. Eu cred în pădure, în apă, în aer, în filosofia ţăranului bătrân, pardon, nu în ţăranul de lângă metropolă.

Cred în adevărul Divin, în legătura Divinului cu omul prin intermediul monarhului şi al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l înţeleg atunci când şi-a declarat repubica ce-i poartă numele, de vreme ce l-a şcolit pe Aristotel în spirit monarhic. Cred într-un reprezentant de tip confucian, într-o verticalitate, într-un caracter.

Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele şi nu văd imagini de reclamă şi nici telenovele.Vreau să înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei şi foşnetul frunzelor.

Refuz artificialul, nu mai vreau beţivi şi fumători, vreau oameni adevăraţi sau fără oameni.

Vreau să fiu mic pentru a mă bucura de adevărul Divin.

Justin CAPRĂ

Gandul.info
Caterina Nicolae25 ianuarie 2009, 18:40
User avatar
George
Administrator
Administrator
Posts: 6950
Joined: 11 Dec 2006, 21:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Mari Romani

Post by George »

În 1910, Paul Pârvu, Alexandru Pascu, Gheorghe Negreanu şi Dumitru Dan au pornit să ocolească pe jos Pământul.
O istorie incredibilă se leagă de numele unor români, la începutul veacului douăzeci. Atleţi, temerari, aventurieri sau toate la un loc, patru studenţi în costum popular pleacă în 1910 pe drumul unei performanţe sportive şi umane unice în istorie: ocolul Pămîntului la picior, fără ajutor financiar.
http://www.gsp.ro/gsp-special/superrepo ... 52230.html
povestea intreaga aici: http://www.gsp.ro/gsp-special/superrepo ... 53362.html
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
ARO CLUB ROMANIA
User avatar
ydaniel
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 4674
Joined: 13 Jun 2007, 11:46
Location: bucuresti
Contact:

Re: Mari Romani

Post by ydaniel »

Incredibila povestea!!! acuma am citit si eu totul pe GSP. ^:)^ ^:)^ ^:)^ ^:)^
User avatar
George
Administrator
Administrator
Posts: 6950
Joined: 11 Dec 2006, 21:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Mari Romani

Post by George »

si ceva despre romanii care au facut performanta in motorsport:
http://www.automarket.ro/stiri/top-10-p ... 40889.html
ARO CLUB ROMANIA
User avatar
George
Administrator
Administrator
Posts: 6950
Joined: 11 Dec 2006, 21:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Mari Romani

Post by George »

Daniel Roxin a mai realizat un documentar: ”Dacii – adevăruri tulburătoare”
http://www.youtube.com/watch?feature=pl ... uj_84hnc58#!
ARO CLUB ROMANIA
User avatar
George
Administrator
Administrator
Posts: 6950
Joined: 11 Dec 2006, 21:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Mari Romani

Post by George »

Comunitatea informatica comemoreaza disparitia lui Mihai Patrascu, romanul care a obtinut cele mai multe premii la olimpiadele internationale

Mihai Patrascu este considerat a fi cel mai bun exponent al scolii informatice romanesti din ultimul deceniu. A fost absolvent al MIT (Massachusetts Institute of Technology), lucrarea sa de doctorat obtinand premiul prestigioasei universitati americane pentru cea mai buna teza.

Mihai Patrascu a castigat patru medalii de aur si trei de argint la olimpiadele internationale de informatica, fiind situat in primii 20 de medaliati din lume. Din 2009 a lucrat in cadrul echipei de cercetare a laboratoarelor AT&T din SUA. In urma cu un an a fost diagnosticat cu cancer si a murit la 29 de ani, pe 5 iunie 2012.

Mihai Patrascu s-a nascut la Craiova si a castigat premiul intai la noua olimpiade nationale de informatica. A fost ales membru al Comitetului Stiintific al Olimpiadei Internationale de Informatica si, in 2012, a castigat premiul Presburger pentru "revolutionarea domeniului de structuri de date in care nu se mai inregistrasera progrese in ultimul deceniu", acordat de Asociatia Europeana de Informatica Teoretica.

Intr-un interviu pentru metropotam.ro, Mihai Patrascu a explicat cercetarile pe care le dezvolta la MIT: "O structura de date inseamna o baza de date care sta si e pregatita sa raspunda la intrebari. Spre exemplu, Google este o structura de date imensa care sta si asteapta intrebari despre Web. Acum, intrebarea este cat de multa memorie ocupa structura de date si cat de rapid raspunde la intrebari. Scopul in informatica teoretica este sa gasim raspunsul optim la cat de eficienta poate fi structura de date." Patrascu este unul dintre cei mai apreciati cercetatori tineri la nivel international in informatica teoretica.

Mihai Patrascu a primit premiul pentru cel mai bun student in cercetare in SUA si Canada (2005) si este citat de 480 de ori in Google Scholar Citations.

Inmormantarea a avut loc marti, la Craiova. Comunitatea informatica din Romania a organizat un concurs Remember Mihai Patrascu (prin Infoarena) "ca semn de adanca recunostinta pentru impactul enorm pe care Mihai l-a avut in cadrul comunitatii de olimpici in informatica".

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12 ... ionale.htm
ARO CLUB ROMANIA
User avatar
flo
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1999
Joined: 03 Jul 2009, 00:13
Location: Bucuresti

Re: Mari Romani

Post by flo »

S-a stins inca un pionier al modelismului romanesc.
Cristian Craciunoiu autor de carti si mai ales parinte al revistei Modelism, revista care a calauzit pasii multora dinte noi inca din 1984.

Dumnezeu sa-l odihnesca in pace!
dragospetres
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1474
Joined: 10 Jan 2008, 21:01
Location: suceava

Re: Mari Romani

Post by dragospetres »

Intr-adevar, un mare OM de cultura.O LUMINA in anii cenusii "80.
Dumnezeu sa-l odihnesca!
costy84
Moderator
Moderator
Posts: 5222
Joined: 04 Feb 2011, 19:23
Location: Mangalia

Pila Karpen

Post by costy84 »

Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. Pila Karpen este inventia care se vrea definitiv uitata, pierduta, ingropata.



La Muzeul Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida” din Bucureşti există o pilă electrică, construită de Vasile Carpăn, care funcţionează fără întrerupere de 70 de ani. Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă aprototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.



Obiectul de patrimoniu stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Este vorba despre“Pila termoelectrică cu temperatura uniformă”, cunoscută sub numele de “Pila lui Carpăn”, realizată în 1950. Poliţia a interzis conducerii muzeului să expună acest obiect fără o masură de securitate excepţională. Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva,

de aceea o ţine închisă în seif.



Pila este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un aparat care generează energie la nesfârşit fără intervenţie din exterior. Deşi ar fi trebuit să se oprească de multe decenii, “Pila lui Carpăn” se încăpăţânează să funcţioneze, aşa cum a prevăzut inventatorul ei. Oamenii de stiintă nu pot explica încă cum este posibil aşa ceva.

Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care să producă energie la nesfârşit, fără să primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizaţiei actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat pe considerentul că ar fi o utopie.

Cei ce au continuat totuşi să caute soluţia, au fost marginalizaţi, lumea stiinţifică considerându-i nebuni. Cu toate acestea, un fizician român s-a încăpăţănat să-l construiască. Şi se pare că a reuşit. Nicolae Vasilescu Carpăn a început să lucreze la acest proiect înainte de Primul Război Mondial.



“Pila” a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Carpăn, să se apuce de o asemenea “nebunie”.Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu Carpăn susţine în aceasta lucrare că pila inventată de elva furniza energie electrică la nesfârşit.

După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă. Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul este deschis. Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi control performante.

Ieşit din comun este faptul că o pila electrică (generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.



Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă. Pentru a intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă la fizică în clasa a VIII-a, “Pila lui Carpăn” are un electrod din aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată. Materialele din care este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform calculelor lui Carpăn, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit – respectând exact proporţiile celui existent – care să dezvolte o energie mult mai mare.



Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos, de pildă. Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu preliminar de fezabilitate. Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre minunea lui Carpan nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate. Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna, în care s-a prezentat pe larg invenţia. În deceniile trecute, mecanismul minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi Politehnica din Bucureşti.

Surse din cadrul Politehnicii bucureştene ne-a spus că nepoţii lui Carpăn au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt tot la muzeul “Leonida”. Această copie va fi folosită pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie – adică să producă curent electric gratuit.

Sursa: Mai mult: O invenţie veche de 90 de ani, “Pila lui Carpăn”, ar putea produce electricitate gratuit | Libertatea.ro



Nicolae VASILESCU-KARPEN

22 decembrie 1870, Craiova — 2 martie 1964, Bucureşti
om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator românS-a născut în Craiova la 22 decembrie 1870. După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.

Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 – şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu teza Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement.

Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi. Dorul său de ţară, dorinţa de a-i consacra toata priceperea şi puterea de muncă, îl îndeamnă să se reintoarcă în patrie (1905).

În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A realizat pilele Karpen, care funcţionează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. S-a numărat printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul omului pe Lună.

După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică - Vasilescu-Karpen ”a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei”.

A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice. A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa). A scris numeroase tratate.

- 1904 – Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement
- 1925 – Manual de electrotehnică generală
- 1942 – Electricitate
- 1957 – Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică


Concluzii

Pila Karpen nu se poate studia, nici măcar nu se poate vedea.
Pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant, acesta fiind un seif sau un gât.

Pila Karpen a fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere greşită a fenomenului, fie din necunoaştere,evident, fie în mod voit, dezinformativ pentru a nu putea fi reprodusă şi utilizată pe scară largă.Se crede totuşi că este folosită, nedovedit însă, de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare.

Dezinformarea este completată cu extraordinar de slaba informare. Vechi articole au dispărut, cele rămase conţin informaţii contradictorii, foarte multe greşite şi se folosesc metode de „pierde-urma” cum ar fi rebotezarea inventatorului: astfel el poate fi găsit sub numele de Carpen sau chiar Carpan.
Locul unde se află pila Karpen se bănuieşte a fi seiful muzeului, dar platina şi argintul pot fi foarte bine şi la gâtul unei farmaciste sau a unei europarlamentare.

Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. În „Annales de l’Academie Roumaine” din 1944 el scrie articolul „Nouvelle théorie des piles électriques. Rôle des électrons. Piles contre­disant le second principe de la thérmo­dynamique”

(Noua teorie a pilelor electrice. Rolul electronilor. Pile ce contrazic principiul al II-lea al termodinamicii). Oare de ce ne este atât de greu să ne dezbărăm de concepţii învechite, de preconcepţii îndoctrinate, de blocaje mentale, de buchia manualului tipărit în primă ediţie în 1956 ? După Newton a urmat Einstein, dar puţini sunt cei ce ştiu asta.
Şi o ultimă concluzie:

România este singurul mediu ostil dezvoltării inteligenţei româneşti.

http://www.energobiologie.ro/index.php/ ... arpen.html


Sursa: http://romaniamegalitica.blogspot.ro/20 ... colae.html
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
User avatar
George
Administrator
Administrator
Posts: 6950
Joined: 11 Dec 2006, 21:18
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Mari Romani

Post by George »

Artur Martin Phleps a fost parintele armei “vânători de munte” din armata română. S-a născut în comuna Biertan (între Sibiu şi Târgu-Mureş) la 29 noiembrie 1881; tatăl: Gustav Phleps, doctor, mama: Sofie. Părinţii lui erau din Silezia austriacă. A urmat şcoala la Sibiu şi apoi cursurile Academiei Militare Imperiale din Pressburg ( Bratislava ). După absolvire a devenit ofiţer în armata imperială şi în timpul primului război mondial a luptat pe frontul din Galiţia, la sfârşitul războiului ajungând la gradul de locotenent-colonel. După terminarea războiului şi destrămarea imperiului Austro-Ungar s-a reîntors în locurile natale şi a devenit ofiţer în armata română. La început a fost instructor la Academia Militară din Bucureşti, apoi având gradul de general-locotenent a devenit comandatul trupelor de vânători de munte , transformându-le într-un corp de armată modernă, elita a armatei române. De menţionat că arma vânători de munte exista din 1917 în armata română, dar nu era o armă cu performanţe deosebite ca organizare si doctrină de lupta. Cel care a organizat-o si pregătit-o ca o armă de elită a fost Artur Phleps.

În 1940 a primit un post de Raportor la Academia Militară în Bucureşti. Din 1941 serveşte cu gradul de colonel în trupele de elită germane Waffen-SS, ca ofiţer de stat-major. Dovedindu-se un foarte bun organizator, Wehrmacht-ul încearcă să-l „sufle” SS-ului şi să îl preia în armata regulată, oferindu-i un post de Comandant de Divizie. Himmler, însă, l-a avansat rapid general SS (SS-Gruppenfuhrer) şi l-a însărcinat cu formarea unei divizii, „Prinz Eugen” , formată din minoritari germani din Yugoslavia, România şi Ungaria.
Numele de Prinz Eugen a fost dat chiar la propunerea lui Phleps (după Prinţul Eugen de Savoia, eliberatorul Transilvaniei şi Belgradului de sub dominaţia turcă). La numirea lui la comanda acestei divizii, a contribuit, în afara calităţilor lui de militar, şi speranţa că aceasta va duce la înscrierea unui număr mai mare de germani din Transilvania în trupele Waffen-SS, ceea ce s-a şi reuşit, cu toate că saşii şi şvabii erau cetăţeni români şi trebuiau să servească în armata română. A urmat o înţelegere între guvernele român şi german pentru ca voluntarii români de origine germană să poată alege între a se înrola în armata română sau în Waffen-SS.

În 1943 îl găsim cu divizia sa în fosta Yugoslavie unde combătea partizanii lui Tito. Acolo s-a remarcat prin devotament, susţinând în faţa lui Himmler că regimul-marionetă croat (pro-german) e prea „blând” cu teroriştii şi sabotorii (cităm din scrisoarea lui către Himmler: “…omul din Balcani nu înţelege de vorbă bună. El trebuie să simtă biciul“.

A primit următoarele decoraţii:
• Crucea de fier, clasa I (1914)
• Coroana României în grad de comandor (1927)
• Coroana României în grad de mare cruce (1939)
• Crucea de fier, clasa I (1939)
• Medalia „Winterschlacht 1941-1942″
• Crucea germană de aur (1944)
• Cavaler al Crucii de fier şi Cununii de lauri (1944)

După ce România a întors armele împotriva fostului aliat, Phleps este numit Comandant al trupelor SS şi de Poliţie din Transilvania. În zorii zilei de 21 septembrie 1944, în apropiere de Arad (unde se stabilizase frontul), porneşte cu adjutanţii săi într-o misiune de recunoaştere pe linia frontului şi este făcut prizonier de ruşi la câţiva kilometri de satul său natal. În după-amiaza aceleiaşi zile este împuşcat ca represalii la un bombardament aviatic german, ruşii nedându-şi seama ce personaj important făcuseră prizonier.

http://istoriaincomoda.wordpress.com/20 ... ur-phleps/
ARO CLUB ROMANIA
User avatar
flo
Membru legendar
Membru legendar
Posts: 1999
Joined: 03 Jul 2009, 00:13
Location: Bucuresti

Re: Mari Romani

Post by flo »

Cu tot respectul, dar nu inteleg de ce ar trebui mentionat printre "Mari Romani"?
Lasand la o parte faptul ca a fost un criminal de razboi (cu seninatate a ordonat uciderea civililor sarbi), dar uita usor ca Armata Romana l-a onorat oferindu-i posibilitatea de a fi ofiter, ba poate chiar sansa unui trai decent (ardelenii aveau la sfarsitul razboiului o situatie economica si financiara dezastruoasa).
Altii, la fel de sasi ca si el, au luptat pentru Romania, iar daca au simtit ca nu pot sta alaturi de noii aliati au ales sa se sinucida (nu aprob gestul, considerând-ul cel mai mare pacat) - ma refer la Hugo Schwab (1887-1944).

Nu uitati ca in timpul primului Razboi Mondial, cand Capitala este ocupata, in randul trupelor de pompieri care nu se retrag (ele au ramas alaturi de populatie si pt. ajutorarea ei, potrivit obligatiilor ce le revin si azi) se regaseau inca instructori germani (subofiteri). Acestia raman alaturi de camarazii romani, indurand umilintele armatei bulgare. Germanii intervin si ii potolesc pe bravii crescatori de castraveti si le cer pompierilor sa li se alature. Refuza, amintind ca au un juramant fata de Regele Romaniei si ca in plus respecta ultimul ordin primit de la Imparat: Serviti-l pe Regele Romaniei.

Post Reply