sonda lambda-generalitati

[florian]

Sonda lambda (numită şi sonda sau senzorul de oxigen) are o importanţă deosebită relativ la reducerea emisiilor poluante de pe automobile. Produs al companiei Bosch, sonda lambda a fost utilizată pentru prima oara alături de un catalizator pe un automobil Volvo la sfârşitul anilor 1970. Dezvoltarea şi proiectarea sondei a fost începuta în timpul anilor 1960 sub supravegherea dr. Gunter Bauman, în cadrul companiei Robert Bosch GmbH.

Sonda lambda - senzorul de oxigen

Foto: Sonda lambda - senzorul de oxigen
Sursa: Bosch

Aplicaţiile principale ale sondei lambda sunt motoarele pe benzină. Sonda se utilizează şi pe motoarele diesel dar mult mai restrâns. Motivul este acela ca motoarele pe benzina funcţionează în jurul amestecului stoichiometric în timp ce motoarele diesel funcţionează cu amestecuri sărace.

Emisiile poluante ale automobilelor

Înainte de a explica modul de lucru al sondei lambda trebuie să avem o imagine clară a emisiilor poluante de pe automobile. Principalele emisii poluante ale automobilelor sunt:
◦monoxidul de carbon CO;
◦oxizii de azot NOx;
◦hidrocarburile HC;
◦particulele PM.

Cea mai des utilizată metodă de a reduce emisiile poluante de pe un automobile este catalizatorul. În cazul în care catalizatorul reduce proporţiile de CO, NOx şi HC din gazele de evacuare, acesta se numeşte catalizator pe trei căi. Orice sistem de post tratare a emisiilor poluante al unui automobil, ce utilizează un catalizator, are în componenta şi o sondă lambda. Eficacitatea catalizatorului depinde în întregime de buna funcţionare a sondei lambda.

[florian]

Amestecul stoichiometric

Pentru a asigura arderea completă a combustibilului din motor (benzină sau motorină) este nevoie de o anumita cantitate de oxigen deci de o anumita cantitate de aer. Astfel, pentru a arde complet 1 kg de benzină avem nevoie de aproximativ 14.7 kg de aer. Dacă acest raport se păstrează (14.7:1) şi în cilindru putem spune că amestecul din cilindru este stoichiometric. Notaţia utilizată în literatura de specialitate, pentru evalua raportul aer:combustibil din motor, este litera greceasca lambda (λ). Relativ la tipul amestecului aer-combustibil din motor putem avea urmatoarele situaţii:


◦amestec bogat (λ < 1): în acest caz combustibilul este în exces, aerul nefiind suficient pentru o ardere completă;
◦amestec stoichiometric (λ = 1): în acest caz raportul aer-combustibil este ideal arderea fiind completă;
◦amestec sărac (λ > 1): în acest caz aerul este în exces, arderea fiind completă dar cu exces de oxigen;

Rolul sondei lambda

Tipul amestecului aer-combustibil, bogat sau sărac, influenţează în mod direct nivelul emisiilor poluante. Astfel în caz unui amestec bogat, combustibilul fiind în exces, arderea este parţială, rezultă emisii bogate în monoxid de carbon (CO) şi hidrocarburi (HC). În cazul amestecurilor sărace, oxigenul fiind în exces, conduce la creşterea nivelului de oxizi de azot (NOx) din gazele de eşapament. Compromisul este făcut în cazul amestecului stoichiometric, caz în care emisiile sunt la un nivel mediu pentru fiecare din cele trei componente (CO, HC şi NOx).

[florian]

Eficacitatea catalizatorului este maximă atunci când amestecul aer-combustibil este stoichiometric. Rolul sondei lambda este de a informa calculatorul de injecţie care este starea amestecului aer-combustibil. Pe baza informaţie primite de la sondă calculatorul va ajusta injecţia de combustibil astfel încât amestecul să se menţină în jurul valorii stoichiometrice.
Utilizând informaţia de la senzorul de masă de aer, calculatorul de injecţie ajustează timpul de deschidere al injectoarelor reglând astfel cantitatea de combustibil injectată. Acest mod de control al injecţie se numeşte control în bucla închisă (closed loop control) şi se bazează pe informaţia primită de la senzori.
A doua sondă lambda, de după catalizator, are rolul de a monitoriza activitatea catalizatorului, pentru a ne asigura că acesta funcţionează în parametrii normali. Cu alte cuvinte rolul sondei lambda în aval de catalizator este de a diagnostica funcţionarea catalizatorului.

[florian]

Modul de funcţionare al unei sonde lambda


În echiparea automobilelor de serie exista mai multe tipuri de sonde lambda. Un criteriu de clasificare ţine cont de principiul de funcţionare şi de numărul de conexiuni electrice.

Astfel, dacă le clasificam după principiul de funcţionare, distingem:
◦sonde lambda binare
cu zirconiu;
cu titan;
◦sonde lambda liniare

Sonde lambda binare cu zirconiu

Acestea sunt primele tipuri de sonde lambda utilizate în industria automobilelor. Principiul de funcţionare se bazează pe modul de funcţionare al unei celule de combustie (fuel cell), numita celulă Nernst. Acest tip de sondă lambda este de tipul senzorului generator, senzor care produce o tensiune electrică fără să fie alimentat la o sursa de tensiune exterioară. Tensiunea electrică generată de sondă este produsă de diferenţa de molecule de oxigen din gazele de eşapament şi aerul atmosferic.
În funcţie de cantitatea de oxigen din evacuare sonda lambda generează o tensiune care semnalează calculatorului de injecţie dacă amestecul este sărac sau bogat. Astfel dacă amestecul este bogat (λ < 1) atunci în gazele de eşapament se află o cantitate foarte mică de oxigen. În acest caz sonda lambda va genera o tensiune de aproximativ 0.8 ... 0.9 V. În cazul în care amestecul este sărac (λ > 1) oxigenul se va găsi în cantitate mare în gazele de evacuare, diferenţa de molecule de oxigen fiind mică tensiunea generată va fi de ordinul 0.1 ... 0.2 V. Cu cat diferenţa dintre moleculele de oxigen este mai mare, între gazele de eşapament şi aerul atmosferic, tensiunea generată de sonda lambda este mai mare.

[florian]

Ionii oxigenul din gazele de evacuare sunt conduşi prin intermediul dioxidului de zirconiu către electrodul în contact cu aerul atmosferic. Se creează astfel o diferenţă de potenţial între electrod şi masă (galeria de evacuare) care este citită şi interpretată de calculatorul de injecţie. În cazul în care amestecul este bogat (aprox. 0.9 V) calculatorul de injecţie va aplica corecţii, ceea ce va conduce la o sărăcire a amestecului (aprox. 0.2 V). Rezultă că tensiunea de ieşire a sondei lambda va avea un salt de la 0.9 la 0.1 V sau de la amestec bogat la amestec sărac.
Denumirea de sondă binară vine de la faptul că sonda identifică doar două stări ale amestecului, bogat sau sărac, fără a putea determina care este nivelul exact de îmbogăţire sau sărăcire. Un dezavantaj al sondei lambda este acela că funcţionează numai la temperaturi în jur de 350 °C. Din acest motiv controlul îmbogăţirii amestecului nu funcţioneaza exact din momentul demarării motorului, ci numai după ce temperatura sondei a ajuns la valoarea nominală. Acest mod de funcţionare este în defavoarea reducerii nivelului de emisii poluante. Astfel, pentru a minimiza timpul de inactivitate al sondei lambda toate versiunile curente sunt prevazute cu o rezistenţă electrică de încălzire.

[florian]

Odată ce senzorul a ajuns la temperatura nominală de funcţionare (aprox. 350 °C), pentru o turaţie a motorului termic în jur de 2000 rot/min, tensiunea generată de sonda lambda ar trebui să sa situeze în intervalul 0.2 ... 0.9 V. Trecerea de la tensiunea de 0.2 V la 0.9 V ar trebui să se producă în aproximativ 0.3 secunde (durata tranziţiei). Diferenţa de tensiune dintre amestecul bogat şi sărac ar trebui sa se situeze în jurul valorii de 0.45 V. Perioada semnalului trebuie să se încadreze între 0.7 şi 1 secunde în cazul în care sonda lambda funcţionează la parametrii nominali.
În cazul în care perioada semnalului este mai mare decât valorile recomandate, sonda ar trebui examinată în detaliu şi înlocuită dacă este cazul. O reacţie mai lentă din partea sondei conduce la concluzia că aceasta prezintă defecte sau este îmbătrânită, ne mai fiind funcţională la parametrii nominali.
Configuraţiile care conţin două sonde lambda sunt utilizate pentru a monitoriza eficienţa catalizatorului.
Implementarea celui de-al doilea senzor s-a făcut datorită normelor OBD 2 care cer ca fiecare componentă care este implicată direct în reducerea emisiilor poluante să fie diagnosticată. În cazul în care catalizatorul funcţionează corect tensiunea sondei lambda de după catalizator (aval) are amplitudinea mai mică, aceeaşi frecvenţă şi faza cu tensiunea sondei dinainte de catalizator (amonte).

[florian]

Diferenţa de tensiune dintre sonda lambda din amonte şi cea din aval ajută la diagnosticarea catalizatorului. Este mai puţin probabil ca sonda de după catalizator sa se defecteze (datorită îmbatrânirii) deoarece este supusă unor regimuri termice mai scăzute. Din acesta cauza calculatorul de injecţie utilizează tensiunea produsă de sonda de după catalizator pentru a compensa abaterile de la parametrii nominali ale primei sonde. Performanţa sondei lambda este monitorizată de calculatorul de injecţie utilizând următorii parametrii:
o tensiunea de ieşire;
o scurt circuitele;
o rezistenţa internă;
o viteza de trecere de la amestec bogat la amestec sărac;
o viteza de trecere de la amestec sărac la amestec bogat;
În cazul defectării sondei lambda amestecul aer-combustibil va fi neechilibrat, consumul de combustibil va creşte, emisiile de fum se vor intensifica iar performanţele automobilului vor fi diminuate.
Sonda lambda este un element cheie în funcţionarea optimă a motorului, defectarea sau încercarea de eliminare a acesteia din sistem va conduce la declanşarea modului de funcţionare în regim de avarie al motorului, cu consecinţe negative asupra consumului şi a performanţelor