Recunoasteti autorul ?

[florian]

Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte strămutat la câmp, şi pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruinţa mamei. Şi oare de ce nu m-aş fi dat dus din Humuleşti, nici în ruptul capului, când mereu îmi spunea mama că pentru folosul meu este aceasta? Iaca de ce nu: drăgăliţă Doamne, eram şi eu acum holtei, din păcate! Şi Iaşii, pe care nu-i văzusem niciodată, nu erau aproape de Neamţ, ca Fălticenii, de unde, toamna târziu şi mai ales prin câşlegile de iarnă, fiind nopţile mari, mă puteam repezi din când în când, paşlind-o aşa cam de după toacă, şi tot înainte, seara pe lună, cu tovarăşii mei la clăci în Humuleşti, pe unde ştiam noi, ţinând tot o fugă, ca telegarii. Şi după câte-un sărutat de la cele copile sprinţare, şi până-n ziuă fiind ieşiţi din sat, cam pe la prânzul cel mare ne-aflam iar în Fălticeni, trecând desculţi prin vad, în dreptul Baiei, Moldova îngheţată pe la margini, şi la dus şi la întors, de ne degera măduva-n oase de frig! Inima însă ne era fierbinte, că ce gândeam şi izbândeam. De la Neamţ la Fălticeni şi de la Fălticeni la Neamţ era pentru noi atunci o palmă de loc. Dar acum se schimba vorba: o cale scurtă de două poşte, de la Fălticeni la Neamţ, nu se potriveşte c-o întindere de şase poşte, lungi şi obositoare, de la Iaşi până la Neamţ. Căci nu vă pară şagă: de la Neamţ până la Iaşi e câtu-i de la Iaşi până la Neamţ, nici mai mult, nici mai puţin. Şi mai bine rămâi pe loc, Ioane, chiteam în mintea mea cea proastă, decât să plângi nemângâiat şi să te usuci, de dorul cui ştiu eu, văzând cu ochii!... Dar, vorba ceea: Ursul nu joacă de bună voie. Mort-copt, trebui să fac pe cheful mamei, să plec fără voinţă şi să las ce-mi era drag! Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile, şi băieţii satului, tovarăşii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, ţarinile cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi-mi erau şezătorile, clăcile, horele şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire! De piatră de-ai fi fost, şi nu se putea să nu-ţi salte inima de bucurie când auzeai, uneori în puterea nopţii, pe Mihai scripcarul din Humuleşti umblând tot satul câte c-o droaie de flăcăi după dânsul şi cântând:

Frunză verde de cicoare,
Astă noapte pe răcoare
Cânta o privighetoare
Cu viersul de fată mare.
Şi cânta cu glas duios,
De picau frunzele jos;
Şi cânta cu glas subţire
Pentru-a noastră despărţire;
Şi ofta şi ciripea,
Inima de ţ-o rupea!

Şi câte şi mai câte nu cânta Mihai lăutarul din gură şi din scripca sa răsunătoare, şi câte alte petreceri pline de veselie nu se făceau pe la noi, de-ţi părea tot anul zi de sărbătoare! Vorba unei babe: Să dea D-zeu tot anul să fie sărbători şi numai o zi de lucru, şi atunci să fie praznic şi nuntă. Apoi lasă-ţi, băiate, satul, cu tot farmecul frumuseţilor lui, şi pasă de te du în loc străin şi aşa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă! Şi doar mă sileam eu, într-o părere, s-o fac a înţelege pemama că pot să mă bolnăvesc de dorul ei... şi să mor printre străini! că văru-meu Ion Mogorogea, Gheorghe Trăsnea, Nică Oşlobanu şi alţii s-au lăsat de învăţat şi, despre asta, tot mănâncă pâine pe lângă părinţii lor. Dar zadarnică trudă! Mama avea alte gânduri; ea îmi pregătea cu îngrijire cele trebuitoare, zicându-mi de la o vreme cu asprime:

— Ioane, cată să nu dăm cinstea pe ruşine şi pacea pe gâlceavă!... Ai să pleci unde zic eu. Şi Zaharia lui Gâtlan merge cu tine. Luca Moşneagu, megieşul nostru, vă duce cu căruţa cu doi cai ca nişte zmei. Ia, mai bine, repezi-te până la el de vezi, gata-i de drum? Că mâine desdimineaţă, cu ajutorul Domnului, plecaţi.

— Nu mă duc, mamă, nu mă duc la Socola, măcar să mă omori! ziceam eu, plângând cu zece rânduri de lacrimi. Mai trăiesc ei oamenii şi fără popie.

— Degeaba te mai sclifoseşti, Ioane, răspunse mama cu nepăsare! la mine nu se trec acestea... Pare-mi-se că ştii tu moarea mea... Să nu mă faci, ia acuş, să iau culeşerul din ocniţă şi să te dezmierd cât eşti de mare! Apoi cheamă pe tata şi-i zice hotărâtor:

— Spune-i şi d-ta băiatului, omule, ce se cuvine, ca să-şi ia nădejdea şi să-şi caute de drum.

[Constantin]

...o fi unu' de umbla creanga...sigur e moldovean ca astia au prostul obicei sa poarte nume si prenume legate de padure.Oltenii exceleaza in nume de animale:Gaina,Pasare.Cea mai tare echipa de fotbal pe vremea raposatului era FC Olt(Speriatu,Balaur,Soarece,Ursu,Lupu,Prepelita,Catoi si alte specimene de care am uitat).

[florian]

Buna impresie. Sa-i lasam sa se mai cunoasca !!

[Constantin]

...titlul corect ar fi fost:"recunoasteti autorii?"...fiindca pare ca "e" mai multi.
Am un prost obicei,acela de a nu citi pana la capat,mai sar linii sau cred ca pot citi printre randuri.

[niscu]

Frumoasa idee Florian !
Florian e si numele celei mai vestite cafenele din Venetia , loc excelent pentru socializare. In ce priveste "sa-i lasam sa se cunoasca " pe moldoveni cu olteni,..ma tem ca lucrurile vor decurge ca in versurile :

Dragalase paharele
Dinainte-mi sa se puna
Sa se toarne vin in ele
Pofta buna !

Sa golim toti in tacere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea atunci mai bine bere
Bea in pace !

Cine-i ametit prea tare
Pe sub mese sa se culce
Si in zgomot de pahare
Doarma dulce !

Sa nu fie vorba lunga
Doara stim ca-i scurta viata
Sa bem pana sa ne-ajunga
Dimineata.

.. recunoasteti autorul

[niscu]

..fiindca m-am temut ca prima scriere e posibil sa genereze efecte secundare , prin simpatie [ca grenadele], vin acum cu o ghicitoare cu raspuns aparent sigur :
Pe-un picior de plai pe-o gura de rai,
iata vin in cale , se cobor la vale,
trei turme de miei cu trei ciobanei .....etc,etc...

Asemanarea cu examenul auto [domeniu nostru], consta in faptul ca si acolo exista intrebari la care toate cele trei raspunsuri sant corecte. Sau nu ! Oricum daca ne intereseaza opinia lui Manolescu si implicit a uniunii scriitorilor pe care o reprezinta ...atunci raspunsul , autorul, e unul singur !

Atasez imaginea ciobanelului moldovean" , rapus de ailalti doi cu toate ca fusese atentionat de Mioara lui ,..sau Elena lui,..sau cum si-o mai numi-o..

[niscu]

...vin cu doua indicii :
1- autorul versurilor din prima mea postare a scris cu putin timp inainte de a parasi lumea asta ,urmatoarele :
Culmea ironiilor
si rasul copiilor,
sa pun cap betiilor
pe soseaua Viilor.

2- paternitatea baladei" a dat nastere unei sitatii de conflict" intre mai multi ciobani" si un apicultor , iar lui Manolescu se pare ca-i place mai mult mierea decat urda

[florian]

1. Valentin Visinescu.

[niscu]

Florian , raspunsul tau este f. bine venit ! Nu e corect ,.. dar ma pune in situatia de a recunoaste ca nu stiu cine este Valentin Visinescu, asa cum probabul nici tu nu ai citit din zicerile lui Pastorel Teodoreanu.
Asa ca daca e sa pierdem concursul" ,il pierdem amandoi,sau il putem castiga , dar tot impreuna postand cate ceva din scrierile celor doi

[florian]

Eu ma bag si la castig si la paguba. Voi posta din scrierile epigramistului Visinescu.

La tratament:
Mă dusei la Monteoru
Să-mi tratez şi oasele,
De folos mi-au fost ulciorul,
Vinul de Pietroasele.

Mulţumire
Colega de birou, fatală,
E trup şi suflet liberală,
O îndrăgesc, stăm mână-n mână,
Acas'... am aripa bătrână.

[niscu]

D-ale lui Pastorel :

pentru scriitori :
-Beau baietii harnici
de cu seara pana-n zori
Unii sant paharnici
altii turnatori

siesi , epitaf :
-Aici doarme Pastorel
baiat bun si suflet fin
Daca treceti pe la el
nu-l treziti ca cere vin

valabila si astazi :
-Nu credeam s-ajung vreodata
ca sa pot sa fiu in stare,
ca facand pipi pe garduri
sa o fac direct...in soare !
Din Banat pana la Iasi
se resimte lipsa sarii,
fiindca cei mai multi ocnasi
au ajuns la carma tarii

...asta nu stiu cui ii era adresata , dar cred ca se potriveste celor care au gandit taxele auto de la noi :
[limbajul e caracteristic pentru Pastorel ]
-Cand te vad asa pe ganduri
si cu raze imprejur,
mai ca-mi vine sa te-aseman
cu o gaura de c *r.

[florian]

epigrama

Pescărească, de pensionari:

El pune apa-n borş,
Ea cumpără o ciuşcă.
Ea prinde câte-un moş,
El tot mai mult băbuşcă…

[florian]

De ce trag clopotele , Mitica ?

[niscu]

Daca raspunsul nu e "nenea Iancu", din postura de autor si nici nu sant trase clopotele pentru defuncta putere de cumparare a romanilor ,..atunci singurul raspuns valabil ramane : de franghie

[Constantin]

...de sfoara Niscule,de sfoara.Iar dormi.

Cine a zis :"...avem un leu frumos...?".